KPI sunt ca sala de sport. Parcă toți au abonament. Dar, în realitate, rămân vânătăile de la gantere, zero rezultate și mândria pentru selfie-ul din vestiar.

Mulți visează să implementeze KPI. Doar ați auzit: înseamnă eficiență, motivare, transparență, abordare de business.

Iar acum, sincer: în câte companii chiar funcționează?

Prea des, KPI se transformă în KDP - «KPI De Pus».

  • KPI pentru toți!
  • Dar pentru ce?
  • Cum adică pentru ce… Sunt KPI.

Simptomele decorului de KPI:

1. «Măsurăm totul!»

Da, dar nimeni nu ia decizii pe baza acestor date. Nivelul absurdului: șoferul de maxi-taxi care măsoară viteza vântului, dar conduce tot cum vrea.

2. «Câte un KPI pentru fiecare angajat!»

Și pentru contabil, și pentru secretară, și pentru șofer. Iar la toți - numărul de apeluri.

Canibalism creativ de KPI: totul pentru bifă.

3. KPI se inventează în Excel, peste noapte, cu copy-paste de pe Google

Rezultatul: specialistul în marketing are KPI după numărul de pliante, HR-ul - după numărul de evenimente, iar șeful departamentului de vânzări - ca tuturor să le fie bine.

4. Toți au predat totul, dar nimeni nu a înțeles de ce

Și începe spectacolul șamanilor KPI. Unul recalculează, altul explică de ce nu este vinovat. Iar altcineva intră pur și simplu în concediu medical în perioada evaluării.

Ce nu merge

  • Nu există legătură cu obiectivele afacerii. KPI nu trebuie să fie frumoși. Trebuie să ducă firma acolo unde vrea cu adevărat. Nu acolo unde este comod de numărat.
  • Jocul de-a controlul în locul managementului. KPI nu sunt bici. Sunt navigație. Dacă KPI sunt folosiți ca metodă de a «obliga oamenii să muncească» - gata, acesta este sfârșitul, va fi amuzant doar în bancuri.
  • Lipsa metodologiei și a bunului-simț. KPI nu funcționează după principiul «hai să inventăm ceva». Funcționează așa: strategie → obiective → lanț → indicatori → responsabilitate → ritm.

Iar acum, serios: ce facem ca KPI să nu devină o parodie

Începeți de la obiectivele de business. Nu de la Excel și nici de la șabloane. Unde este creșterea? Rentabilitatea? Scalarea? Acolo îndreptați atenția.

Separați rezultatul de proces. Dacă puneți KPI doar pe acțiuni (de exemplu, «să ții 15 întâlniri»), obțineți doar imitarea unei activități intense.

Limitați numărul de KPI. Nu mai mult de 3-5 indicatori-cheie pentru o persoană. Angajatul nu trebuie să simtă că dă examen la toate materiile deodată.

Legați KPI de motivare, dar nu brutal. Dacă KPI devin o metodă de a «tăia prima», nu va exista motivare. Va exista epuizare digitală.

Implementați KPI împreună cu instruirea. Explicați de ce există, cum funcționează și cum îl vor afecta pe fiecare. Altfel este ca și cum ai aduce trenul Sapsan într-un sat fără șine.

KPI sunt ca un cuțit. Poți tăia pâine. Dar poți... orice. Instrumentul în sine nu înseamnă nimic. Contează cine îl folosește și de ce. Iar dacă nu vreți ca KPI să devină un poem birocratic corporativ fără sens, începeți cu modul de gândire, nu cu tabelele.