Ne confruntăm tot mai des cu candidați care… nu pot fi angajați. Sună paradoxal. Cu cinci ani în urmă am fi râs: «Nu se poate! Dacă omul vrea — vine. Dacă nu vine — nu vrea».
Dar piața se dezvoltă mult mai complex. Au apărut grupuri de oameni asupra cărora logica angajării clasice nu funcționează. Nu sunt atrași de oferte, nu se aprind de «cultura corporatistă», nu se încadrează în ciclurile de recrutare. Și cel mai important — nu este o eroare a sistemului. Acesta este viitorul pieței muncii.
Mai jos — trei tipuri diferite de oameni «care nu pot fi angajați» și de ce trebuie să fie abordați altfel.
Tipul 1. «Profesioniști liberi»: aleg sarcina, nu compania
Aceștia sunt oameni care nu vor să aparțină unei structuri. Nu vin «în companie», ci într-un sens și o sarcină.
Valorile lor:
- libertatea alegerii profesionale;
- influența asupra produsului;
- autonomia;
- respectul față de limitele personale;
- posibilitatea de a lucra așa cum consideră eficient.
Nu se integrează în cultură, deoarece energia lor nu ține de ritualuri și tradiții. În schimb, sunt ideali pentru:
- echipe de proiect;
- lansări rapide;
- formate temporare «de asalt»;
- sarcini inovatoare.
Nu aleg compania. Aleg o traiectorie în care pot fi utili fără angajamente pe ani întregi.
De ce nu pot fi angajați «pe stat»: Pentru că nu caută «un acasă», ci un spațiu de influență.
Tipul 2. «Individualiști conștienți»: oameni care nu fac carieră — ei fac alegeri
Aceștia sunt specialiști cu o autoreflecție foarte dezvoltată. Pun întrebări incomode nu despre salariu, ci despre sensuri.
Pentru ei este important să înțeleagă:
- ce valoare creează;
- cui îi este necesar;
- de ce există proiectul;
- ce loc ocupă această muncă în traiectoria lor personală.
Nu gândesc în termeni de «poziție», «birou», «stabilitate». Gândesc în categorii de influență și contribuție.
Aceștia sunt oameni care:
- nu se grăbesc să înceapă un nou proiect;
- pot refuza calm o ofertă perfectă;
- aleg proiectul, nu brandul;
- urmează sarcina, nu scara ierarhică.
De ce nu pot fi angajați rapid: Pentru că nu se vând pe ei înșiși și nu «cumpără» compania. Iau decizii doar atunci când «vreau» interior coincide cu «trebuie» exterior. Dar dacă coincid — lucrează profund, concentrat și mult mai eficient decât «entuziaștii corporatiști».
Tipul 3. «Gânditori neconvenționali»: oameni care nu se încadrează în modelele de competențe
Nu este vorba despre IQ. Este vorba despre un tip de gândire care nu se potrivește cu instrumentele corporatiste de evaluare.
Astfel de candidați:
- răspund paradoxal la teste;
- găsesc o a treia cale acolo unde sistemul propune alegerea din două;
- distrug logica cazurilor tipice;
- văd conexiuni pe care ceilalți nu le observă.
Tocmai ei:
- creează inovații;
- lansează produse neconvenționale;
- văd piața înaintea celorlalți;
- iau decizii «ciudate», care ulterior devin studii de caz ale succesului.
De ce este dificil să îi angajezi: Pentru că metodele standardizate de evaluare nu îi «văd». «Cad» din cadre, nu trec centrele de assessment, ignoră regulile corporatiste. Și totuși, tocmai astfel de oameni devin adesea «unicornii» care aduc companiei nu +10%, ci X10.
Principala greșeală în lucrul cu candidații care nu pot fi angajați
Încercăm să îi «integrăm» în cadrele existente. Dar ei nu sunt despre cadre.
Aceștia sunt oameni care:
- nu aspiră la putere;
- nu sunt dispuși să se subordoneze structurii;
- nu vor să facă parte din ritualul corporatist;
- nu vor trăi prin brandul companiei;
- nu caută «o muncă stabilă».
Vor să creeze. Să influențeze. Să fie ei înșiși.
Locul lor nu este în structură, ci în aranjamentele flexibile ale afacerii: roluri de proiect, experți la cerere, parteneri strategici, lideri ai schimbării.
De ce este normal:
- Pentru că piața muncii se schimbă. Pentru că profesioniștii tineri și maturi aspiră tot mai des la autonomie.
- Pentru că într-o lume cu incertitudine ridicată, oamenii aleg nu «cariera pe viață», ci libertatea de proiect.
- Pentru că HR devine un ecosistem, nu o funcție administrativă. Și pentru că HR înseamnă și intuiție. Acea intuiție care se naște după sute de interviuri și mii de CV-uri. Intuiția care permite să vezi valoare acolo unde algoritmul vede nepotrivire.
În loc de concluzie:
În fiecare poveste de succes, dacă privești mai atent, era tocmai acel om care «nu putea fi angajat». Cel care nu s-a integrat în cultură, dar a schimbat produsul. Cel care punea întrebări incomode, dar a salvat compania. Cel care nu mergea după reguli, dar a dus echipa la un nou nivel. Acești oameni nu se potrivesc sistemului. Dar tocmai datorită lor sistemul se dezvoltă.